Jocul lui DA și NU

Particip la un curs si discutam despre acceptare si negare in relatiile cu cei din jur.
Jocurile curg, rasetele la fel, ne acceptam si ne refuzam in gluma si dupa vreo 2 ore si ceva ies de acolo cu convingerea ca nu e asa de greu sa fac tema: sa refuz ceva ce as accepta instinctiv, respectiv sa accept ceva ce imi vine mai dificil, in loc sa refuz.
Sa vad cum e, cum ma simt, zice tema. Ce sa vad... Doar stiu cum sa zic nu cu politete si stiu sa zic da unei provocari. E simplu.
…
O zi mai tarziu, in realitatea mea, fac cumparaturi pentru mama si desi am lista primita de la ea, mai iau inca ceva ce sigur ii place si inca ceva ce cred ca ii prinde bine. Zic DA.
In fata unui raft, avand cosul plin intr-o mana, ma zbat sa ajung la un produs aflat sus de tot si bine ambalat. Mi se ofera ajutor din partea unei persoane foarte binevoitoare, insa nu ma opresc, doar nu e mare lucru sa ma intind putin si chiar reusesc scamatoria. Zic NU.
Iau cumparaturile, chiar sunt grele. Ma intreb ce m-a apucat sa iau atatea deodata si imi amintesc de jocul cu NU si DA. Ma ia cu ras... pai am zis si DA si NU doar ca pe dos.
Ajung la mama, ma "cearta" ca m-am incarcat si cu voie buna imi insira bunatati, ca e pranz si poate vreau sa mananc ceva. Ghici ce zic? NU evident :))).

Deci cum era? Sa zic NU in loc de da-ul instinctiv si DA in loc de nu-ul repezit? Adica sa iau fix ce era pe lista (ca doar o verificasem de 2 ori), sa accept ajutorul oferit si tratatia de la pranz? E simplu?

Tu cum stai cu jocul lui DA si NU?
Ce permiti si ce respingi?
Ce accepti si ce negi?
Cum ar fi sa faci pe dos?