pași de furnică – pași de broscuță – pași de om

• am înțeles cât de diferiți suntem
• am conștientizat că nu există normal și anormal
• am aflat cum să fac față divergențelor de opinie
• mă înțeleg mai bine pe mine
• știu ce anume mă motivează
• ...
  

Acestea sunt câteva takeaways cu care s-a încheiat modulul de autocunoaștere din cadrul unui program de leadership. 

Conștientizarea e un pas important într-un proces de dezvoltare și evoluție însa nu e singurul și nici ultimul pas. De multe ori când înțelegi de unde vin anumite reacții, anumite temeri sau anumite neplăceri poți avea senzația că le vei și rezolva. Practic vei gândi că a înțelege egal cu: ai rezolvat, ai schimbat, ai evoluat. În realitate sunt multe momente în care deși ai informații și poate ai chiar și soluții, nu e ușor de loc să iei acțiuni. Totuși intențiile tale nu se transformă în realitate decât dacă începi să faci pași concreți, Prima dată vin acțiuni mărunte, eu le zic pași de furnică – acele micro-acțiuni pe care le poți face chiar de mâine, și mai apoi să le dai o consecvență. Apoi vin pașii de broscuță – acțiuni cu ceva semnificație și impact pe care ai nevoie să le pregătești, să le planifici și care necesită focus și dedicare. Ca la final să reușești să faci pași de om (care îți vor părea de fapt pași de uriaș) – acțiuni cu impact pe termen lung, care necesită efort constant, determinare și motivare. 

Când ai acest set de acțiuni în minte înseamnă că ai trecut din conștientizare într-o faza de pregătire iar atunci când acțiuinile devin realitate și le aplici ajungi într-o nouă etapă a procesului tău de dezvoltare și anume acțiunea. E posibil ca etapele acestea de contemplare, pregatire și actiune să fie tare motivante (pentru mine sunt). Ți se vor pune în mișcare rotițele gândirii, vei face asocieri, apare creativitatea și a-ha-urile. Ce se mi se întâmplă mie ca rezultat al acestor etape e că de multe ori iau notițe sau scriu mici articole cum e și acesta, discut cu oameni din jurul meu care arată interes și preocupare față de aceleași subiecte și mă ajut de oportunitățile profesionale pe care le am în față pentru a trece la acțiune. Și dacă e valabil și pentru tine ce am scris mai sus, îți va părea că ești pe drumul cel bun până...se întâmplă viața. Apare o zi în care ai energie mai puțină, sau apare o activitate care îți aduce dificultăți, sau un eveniment care te supără și te frustrează, sau uneori apare pur și simplu...confortul și îți zici "lasă că fac mai încolo sau mâine". 

Cam așa arată evoluția spre etapa numită recadere. Și ca să fac o glumă, îmi vin în minte niște versuri al unui cantec de-al Adei Milea care zic așa - "am un solo de trompetă/ dar trompeta e-n chiuvetă/din chiuveta n-o mai scoți/cânți și tu la ea cum poți". Și chiar așa e: de acolo din recădere faci și tu cum poți, și le dregi și le peticesti, și de multe ori te îndepărtezi de intenția de la care ai pornit, de la acțiunile pe care ți le-ai propus, te indepărtezi și de motivare și de starea de bine și de energia bună. Ce se cere e o recuperare. Acesta e un moment de recădere numai bun pentru a-ți oferi tu ție o retrospectivă, o autoreflecție, sau un exercițiu de prezență, sau o meditație, sau o plimbare în aer liber sau orice altceva o mai fi având nevoie mintea ta ca să se repună pe șine. 

În trecut gândeam că perioadele acestea de recădere sunt manifestarea slabiciunii, și că în faza asta oamenii apelează la coaching pentru că nu pot singuri, pentru că sunt slabi și amărâți și au nevoie de o salvare. Tare greșit pentru că aceasta abordare e o cădere în capcană și o ocazie înșelătoare de a ne pierde în jocul victimă – persecutor – salvator.Am descoperit de ceva vreme că am mers în coaching când am fost curajoasă și nu când am fost slabă. Am mers pentru că am avut curajul să îmi privesc dificultatea în față, am avut curajul să o arăt și să vorbesc despre ea, am avut curajul să îmi asum riscul de a greși și de a face ceva nou pentru care nu aveam garanția a unui rezultat perfect.Sunt multe lucruri pe care doresc să le rezolv și să le repar pentru mine, și pentru o parte din acestea încă sunt slabă și nu apelez la susținere. Ce se întâmplă de fapt e ca le plimb între contemplare și pregatire așa că le învart în capul meu și mai rar ajung la acțiune.La tine cum e? 

Cu ce tema sau obiectiv ai curaj să vii în coaching?

#deartofly #lifecoaching #letstalk